Subiectul se va invarti azi in jurul versetelor din matei 7:22-23.
"Multi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tau? N-am scos noi draci în Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni în Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.”
Am observat ca subiectul asta a framantat pe multi in ultima vreme, ce-i drept, si pe mine. De aceea m-am apucat sa il analizez.
Daca ne uitam in context, dupa aceasta afirmatie Domnul Isus istoriseste pilda omului cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca vs. celui fara judecata, care si-a zidit casa pe nisip. Deci avem in plan doua tipuri de oameni. Versetele 15-20 ne este subliniat roadele prorocilor mincinosi, text care ne ajuta sa intelegem mai bine versetele 22-23. Daca ar fi sa asociem prorocul adevarat cu omul ce si-a zidic casa pe stanca si prorocul mincinos cu cel ce si-a zidit casa pe nisip intelegem ca roadele prorocului mincinos nu tin, nu sunt solide si autentice, pe cand cele ale prorocului adevarat sunt solide si autentice. Vom lua cele trei intrebari pe rand.
Nu am prorocit noi in Numele Tau?
Probabil ne aducem aminte ca prorocia este spre zidirea nu a noastra ci a bisericii (2 cor 14:13). Cu alte cuvinte, in categoria cuvintelor de zidire, de mangaiere de sfatuire se gasesc prorociile, dar nu toate cuvintele de zidire de mangaiere de sfatuire sunt prorocii. De ce? Pentru ca prorocia este mesajul pe care il are Dumnezeu specific pentru o anumita situatie sau eveniment transmisa prin om (proroc). In Vechiul Testament daca un proroc vorbea de la el, se gasea in pericolul sa fie omorat. Mai mult, ca un proroc sa fie luat ca unul autentic, cand avea vreo prorocie pentru imparat, trebuia sa-si taie coltul hainei si cateva suvite de par si sa le lase imparatului. Coltul hainei avea o mare insemnatate, era insasi identitatea sa. Daca prorocia se implinea era socotit proroc adevarat, dar daca nu se implinea prorocul era cautat si omorat.
Acum, daca am inteles lucrul asta ne dam seama ca in Noul Testament, lucurile nu mai sunt atat de radicale cum erau in V.T.
Aici se ridica o problema. Daca in zilele noastre omul se duce la o persoana cu gandul sa o zideasca dar Domnul nu il trimite specific, si se duce pentru ca o vede pe acea persoana posomorata si intristata nu este nimic rau. Dar daca in conversatia sa omul incepe sa afirme: "asa vorbeste Domnul, fi tare si imbarbateaza-te caci Eu Domnul sunt cu tine" a pus cuvintele lui in gura lui Dumnezeu. Legea este ca: Prorocul adevarat primeste cuvintele lui Dumnezeu pe buzele lui iar cel fals spune cuvintele lui sub paravanul "asa vorbeste Domnul". De aceea este bine sa facem discernamant intre a imbarbata (din vointa noastra) si a proroci (chemarea lui Dumnezeu).
N-am scos noi draci in Numele Tau?
Gasim in greaca cuvantul "exebalomen" (ἐξεβάλομεν) iar in versetul nostru este tradus prin "scos". Doamne, nu am scos noi draci in Numele tau?. Acum, trebuie sa fim foarte atenti pentru ca “exebalomen” are sensul de trimis afara, exmatriculat, condus afara ceea ce nu ne impune sa credem ca duhul necurat chiar a iesit, ci mai degraba ca omul i-a spus. Ca sa intelegem bine, traducerea ar fi: Doamne, nu am trimis noi dracii afara in Numele tau?
N-am facut noi multe minuni in Numele Tau?
Un lucru este sigur, ca nu aceeasi persoana va veni inaintea Domnului si va zice: Nu am prorocit eu in Numele Tau? Doamne, nu am trimis eu dracii afara in Numele Tau? Doamne nu am facut eu multe minuni in Numele Tau? Unii vor spune partea cu prorocia altii cea cu trimisul dracilor afara si altii cu minunile. Acum, cuvantul din greaca nu ne ajuta sa intelegem foarte bine ce fel de minuni este vorba pentru ca “dunameis” care este tradus prin minuni inseamna putere miraculoasa, forta mare, maretie. Ce stim din scriptura este ca noi suntem doar unelte in mana lui Dumnezeu, si ca nimic nu putem face fara voia si puterea Lui. Daca se ajunge la exprimarea: Nu am facut EU multe minuni in Numele Tau atunci inseamna ca nu suntem departe de practica magiei albe. Magia alba sustine ca foloseste fiintele angelice pentru a scapa de sub blesteme sau alte manifestari malefice. Acum, daca ne gandim la fiinte angelice parca mintea ne fuge direct la ingerii cei buni. Greaca, in acest caz ne ajuta iar, termenul “anghelos” care noi il traducem inger (angelic) inseamna slujitor. In cazul acesta am putea spune ca magia alba se foloseste de fiinte slujitoare, dar asata mai lasa loc de interpretare. Acele fiinte nu pot fi din partea lui Dumnezeu. Lucrul acesta poate fi mai mult sau mai putin incadrat in aceasta sintagma: Nu am lucrat NOI cu o forta mare in Numele Tau? (versiune ce poate fi adaptata din traducerea din greaca) Asta este ceea ce sustine, dupa cum am vazut magia alba. Iar noi stim ca nici un fel de magie nu este de la Dumnezeu, fie ea si roz, si albastra. Culoarea nu are nici o insemnatate. Magia este magie si ramane lucrarea malefica a diavolului fie ea pusa sub orice nume. Cu alte cuvinte, cel ce este chemat de Dumnezeu sa faca minuni, intelege si traieste aceasta, ca nu el le face si ca Dumnezeu il foloseste pe el.
Bine acum, sa ne intoarcem la planul celor doua tipuri de oameni. Am amintit ca daca am asocia prorocul mincinos cu omul care si-a zidit casa pe nisip si prorocul adevarat cu cel ce si-a zidit casa pe stanca am admite ca lucrarile prorocului mincinos nu au fundament solid. Dar Domnul Isus ne mai spune,: oricine aude cuvintele Mele si le face se va asemana cu… Deci unul din secretele prorocului adevarat este ca inainte sa faca el asculta cuvintele Domnului Isus. Asa dar diferenta intre cei doi este ca unul cunoaste cuvintele Domnului Isus si le face iar celalalt cauta sa faca dar nu cunoaste, nu le stie.
Daca ar fi sa aplicam in zilele noastre aceasta invatatura ar fi ca unii oameni se implica in aceasta lupta spirituala pentru ca au cunostinta si “stiu cu ce se mananca”. Au inteles ca sunt trimisi imputerniciti ai lui Hristos si au petrecut zi si noapte in desfacerea scripturilor. In studierea lor pe toate partile, in analiza si si-au imbogatit cunostintele despre, sa zicem, Imparatia luminii si Imparatia intunericului. Astfel ei cunosc terenul pe care se afla si au autoritate in Hristos, pentru ca isi gasesc identitatea in Hristos, si au inteles ca fiind in Hristos, sunt de fapt in Dumnezeu Tatal.
Acum sa fim atenti pentru ca de partea cealalta sunt cei care, desi nu cunosc scripturile il vad pe fratele x ca spune: “In Numele Domnului Isus duh de… iesi din...”; inregistreaza aceasta expresie si in alt loc intr-o alta imprejurare folosesc doar expresia, fara a cunoaste realitatea, folosesc doar termenul de: “asa vorbeste Domnul” dar inainte nu se sfintesc, nu se pun deoparte de la freamatul si de la vocea lumii.
Ca sa nu ne incurmam prea tare in termeni prorocul adevarat sau omul ce si-a zidit casa pe stanca il vom numi omul neprihanit iar prorocul fals sau omul ce si-a zidit casa pe nisip omul faradelegii.
Acum ca sa intelegem mai bine ar trebui sa afirmam ca diferentele intre cele doua planuri amintite de noi pana acum ar fi:
Omul neprihanit sta sa studieze scripturile, le traieste, le memoreaza, le cunoaste, invata de la cei mai mari decat el care au o vechime si au roade bune. Nu se afirma ci asteapta ca sa fie trimis de Dumnezeu, asteapta sa primeasca ungerea din partea lui Dumnezeu. Are o viata constanta de sfintire si nu se da inapoi daca e criticat pe nedrept. Roada Duhului Sfant este parte a vietii lui, cautand sa faca binele, sa se bucure si sa bucure pe cei din jur. Poftele firii si le infraneaza si este stapan pe trupul lui. Nu are de-aface cu oamenii batjocoritori, ci cuvinte placute ii este pe limba. Cinsteste pe cei ce se tem de Domnul si nu-si ia vorba inapoi daca face un juramant in paguba lui. Cauta sa incurajeze, sa motiveze si sa ajute pe cei in jur care sunt impovarati de pacate.
Omul faradelegii sta si el, dar cu telefonul in mana, mai copiaza din cand in cand la scoala, se mai aseaza din cand in cand pe scaunul celor batjocoritori, isi mai ia vorba inapoi daca promite ceva si vede ca nu este chiar spre folosul lui. Il pune pe Dumnezeu pe acelas loc cu trend-ul lumii si socoteste ca nu face nimic rau, pentru ca Dumnezeu a lasat tehnologia sa avanseze si el doar foloseste “binecuvantarile” pe care Dumnezeu le-a lasat pentru noi, neamul omenesc. De altfel, cand e vorba de biserica… sfant. Daca e vorba de rugaciune este primul, si chiar stie sa faca rugaciuni lungi, macar ca le face din pofida mintii si nu izvodesc din duh. Prorocie? de ce nu, o stie si pe asta, trebuie sa contina “asa vorbeste Domnul” si restul curge de la sine.
In concluzie cei ce vor sta inaintea Domnului Isus si vor pune intrebarile pe care tocmai le-am dezbatut, nu vor fi altii decat cei ce nu au un fundament scriptural, si vorbesc din auzite sau din traite de catre altii.
